Cardiologie

O inima asa de mare, precum cea a prietenilor nostrii necuvantatori, nu este din pacate ferita de iminentele afectiuni cardiace.Acestea sunt de cele mai multe ori ignorate sau tratate cu superficialitate,aparitia semnelor clinice indicand deobicei existenta unor tulburari de hemodinamica pe un fond cronic de afectare cardio-vasculara.In momentul in care sunt decelate semnele clinice,r espectiv tusea nocturna, oboseala, dispneea, starile de congestie pulmonara sau hepatica, sincopele sau lipotimiile, deja s-au produs modificari maladaptative la nivel cardiac, epuizandu-se astfel mijloacele de compensare fiziologica.

Examenele functionale cardiace sunt folosite pentru :

-determinarea afectiunilor congenitale;

-determinarea profilului cardio-vascular individual;

-depistarea precoce a afectiunilor cardio-vasculare;

-diferentierea afectiunilor cardiace primare de cele secundare altor patologii;

-stabilirea riscului pre,intra si post operator, cat si alegerea tipului de narcoza;

-evolutia raspunsului cardio-vascular in evolutia dinamica a unor afectiuni;

-diagnosticarea si tratarea starilor de urgenta.

 

Read more...

Clasificarea si stadializarea bolii cardiace

De cele mai multe ori, simplificarea şi clasificarea unor semne clinice ne ajută în stabilirea modului de abordare al fiecărui caz în parte, individualizarea tratamentului rămânând o încercare grea atât pentru proprietar cât şi pentru medicul veterinar. Dilemele ce vizează efectele secundare ale medicamentelor, lipsa unui tratament adecvat, reprezintă variabilele care nasc cele mai aprinse controverse, eclipsând adevăratele probleme legate de patologia cardiacă, şi anume:

- agravarea bolii în ciuda tratamentului medicamentos (majoritatea afecţiunilor cardiace cu care ne confruntăm sunt boli degenerative şi/sau chirurgicale)

- costul ridicat al medicaţiei şi al investigaţiilor de specialitate (majoritatea tratamentelor necesită dozarea prin tatonare) 

- modificarea radicală a regimului de viaţă în cazul câinilor hiperactivi, (agresivi, retrivei etc).

- problemele legate de lipsa aparaturii medicale sau a logisticii din teritoriu (electrocardiografe,ecografe,tensiometre etc)

- greutatea administrării unui tratament complex pe o perioadă lungă de timp, la intervale mici (programul proprietarului)

- monitorizarea terapiei cu antiaritmice (recontroale periodice)

- rezolvarea în timp util a urgenţelor cardio-vasculare (de menţionat că majoritatea decompensărilor se produc noaptea necesitând oxigenoterapie etc)

- răspunsul diferit la medicaţie (particularităţi legate de rasă, vârstă, funcţie hepato-renală etc)

- complicarea afecţiunilor cardiace cu afecţiuni sistemice sau coexistenţa a mai multor entităţi morbide (aritmiile prin dezechilibre electrolitice, cardiomiopatiile din bolile carenţiale sau infecţioase etc)

 

Exemple pot continua, însă nu rezolvă problema uniformizării tratamentelor pe baza protocoalelor medicale existente, de aceea recomandăm stabilirea şi încadrarea pacientului în funcţie de gradul de afectare cardiacă, după cum urmează:

 CLASA I - Pacient asimptomatic, prezintă o patologie cardiacă fără sindrom de insuficienţă cardiacă

               IA - Fără modificări vizibil radiografic/ecocardiografic de dilataţie sau hipertrofie

               IB - Hipertrofie sau dilataţie cardiacă decelabilă ecocardiografic sau radiologic

 

 CLASA II - Insuficienţă cardiacă moderată/uşoară cu semne clinice observate în repaus sau la efort minim, necesită tratament

 

CLASA III - Insuficienţă cardiacă avansată, cu semne clinice severe de congestie

              IIIA - Tratament pe termen lung acasă

              IIIB - Spitalizare/ambulatoriu